Nicolae Comǎnescu. Auto-portret

La 25 de ani de la sfârșirea grupării Rostopasca (1997-2001), Nicolae Comănescu (membru co-fondator) abordează un moment istoric care a consacrat gruparea prin acțiunea-maraton Non Stop Painting din 1998. Aflat în atelierul propriu, Comănescu reia, individual, într-o cheie ironizatoare, tema portretului şi stârneşte printr-o reacție în lanț, participarea a sute de apropiați, cunoștințe și persoane din lumea artei într-o acțiune performativă. În zilele de 2 și 3 noiembrie, în intervalul 12:00-00:00, artistul a propus o schimbare de paradigmă în psihologia receptării portretului – subiectivitatea fiind un demers de identificare inevitabil cu propriul Eu. Portretele sunt intitulate „374 de ecografii dezbrăcate”, iar materialul cu care Comănescu operează este haina, un element antagonic „dezbrăcării”, dar care, în viziunea lui, poartă semnificația unei devoalări mai complexe de sens: „un bagaj de informație metafizică, imprevizibilă, surprinzătoare” (Nicolae Comănescu în revista ArteVezi, 2004).

Autoportretul poziționează portretistica ca acumulare mai degrabă decât ca reprezentare. Prin sute de întâlniri cu ceilalți, Nicolae Comănescu construiește o imagine dispersatǎ a sinelui care se formează în timp. Feluri/figuri se dizolvă în suprafețe stratificate, alcătuite din materiale textile, suporturi găsite și câmpuri dense de vopsea, fiecare lucrare acumulând  o urmă a unei întâlniri. Un portret și un fragment formează un autoportret colectiv și o arhivǎ socialǎ modelatǎ de timp și prezență. Aici, identitatea nu este singulară, dependentă de context, ci se extinde printr-o imagine în evoluție mai degrabă decât să se rezolve într-una singură.

—Charles Moore / Curator 

Comănescu privește tema „oglindirii pictorului în portret”, atât de dezbătută în istoria artei, printr-o răsturnare de clișeu: subiectul devine parte dintr-un „autoportret colectiv” cu multiple înfățișări. La final își realizează ca un trickster, autoportretul din picioare în timp ce modelul pozează.
—Elena Est / Asistent curator  

În practica sa recentă, formarea de ansambluri este definitorie (Looking at the Big Picture from the Inside - Instalație performativă în desfășurare, 2024-2026, Curator: Elena Est), iar modul de lucru în serii este generat de viziunea imaginii percepute de artist ca întreg. Seria de față construiește prin alăturarea a sute de portrete, ansamblul unui auto-portret, semnată de artist: Nicolae Comănescu, Auto-portret.

-----Addenda: Pe data de 6 noiembrie, Asociația Hearth / Casa KERIM, împreună cu artistul Nicolae Comănescu, au deschis expoziția „374 de ecografii dezbrăcate", unde publicul a fost invitat să vadă lucrările realizate în cadrul performance-ului.

Tehnică mixtă: Material textil asamblat pe panouri de lemn, cu intervenții de acrilic.

Header image: @edward_flen 

Surse:

„374 de ecografii dezbrăcate” — expoziția lui Nicolae Comănescu, inspirată de gruparea Rostopasca

374 de ecografii dezbrăcate de Nicolae Comănescu (Eveniment)

Biografie: 

Nicolae Comănescu (zis Comă) s-a născut pe 14 noiembrie 1968 în Pitești. În 1998 a absolvit secția de pictură din cadrul Universității de Arte București în grupa coordonată de Ion Sălișteanu. Încă din perioada studenției, chiar de pe holurile secției de pictură, Comănescu forma în norii denși de fum tabagic,  gruparea Rostopasca (1997-2004) împreună cu Angela Bontaș, Dumitru Gorzo, Alina Pențac. Rostopasca s-a dovedit ulterior, una dintre cele mai rebele manifestări artistice din România, care au marcat anii de tranziție de la socialism la capitalism. 16 lucrări care au fost realizate de Comănescu în interiorul grupării Rostopasca, în cadrul acțiunii performative Non Stop Painting (1 iunie, 1998), fac parte din colecția permanentă a Muzeului de Artă Recentă, alături de alte lucrări reprezentative, care marchează direcții stilistice și schimbări de paradigmă în cariera artistului, din serii bine-cunoscute precum:  Marea Schemă Generală a Tuturor lucrurilor (Galeria Invitro, 2020), I can see no revolution (galeria PETRA NOSTHEIDE-EŸCKE, Düsseldorf, Germania, 2014).  O altă colecție importantă de lucrări, care provine din perioada anilor de debut a artistului, în Gruparea Rostopasca, este deținută de Muzeului Național de Artă Contemporană din București și conține lucrări din seria „Zgîții mă-tii dă fluture”, 1998, fotografie și video art din seria Demo, 2002, Trieste Contemporanea; precum și obiect și mixed media din perioada Grupului Rostopasca. 

Umorul, ironia, inteligența socială și spiritul civic protestatar sunt calitățile prin intermediul cărora artistul face carieră, devenind, în același timp, un survivor al vieții la oraș. Supranumit “Starul din Berceni” - cartierul în care artistul locuiește din anul 2008 și unde acesta își plasează o vreme atelierele de lucru (în perioada 2007 - 2015) - Comănescu a arătat o mare adaptabilitate la mediul înconjurător, manifestând un interes consistent pentru tema reciclării, a acumulării de materie organică și a reutilizării ei sub diferite aspecte neconvenționale, folosindu-se de praf, zgură, cenușa din urma grătarelor de mici, ciment și chirpici, muștar, cenușă, cât și de materiale uzate, precum textilele și obiectele din inventarul său casnic. 

Expozițiile personale, reprezentative acestui demers, clarifică traseul său artistic pe o întindere de aproximativ 8 ani: DUST 2.0 (26 Gallery, București, 2008), MUȘTAR, CENUȘĂ & NOROI (26 Gallery, București, 2009), Praf și pulbere (Galeria H’Art, București, 2010), Berceni (Muzeul Național de Artă Contemporană, București 2011), DNA: Dust Narrative Analysis (Zorzini, București, 2012), Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor (Galeriile Invitro, 2017, Cluj Napoca), Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor. Începutul (Galeria /SAC, București, 2023), SCRAP METAL KABOOM ORCHESTRA (expoziție itinerantă în: Fosta casă Pittner, 2021; H’Art Gallery, București, 2021; Muzeul de Artă din Constanța, 2022; Galeria Pygmalion și Subterana Artelor din Timișoara, 2022; Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov, 2023) și LOOKING AT THE BIG PICTURE FROM THE INSIDE (Instalație site-specific, Atelierul artistului din Amzei, 2024).  

Una din marile teme ale artistului are la bază ideea de evadare, care este evidențiată prin construcții meta-spațiale, „compilații de peisaje urbane”, universuri paralele, realități imaginate în oglinzi retrovizoare, accente vandalice, umor, suprapuneri de straturi plastice și inserții textuale de cartier.

A participat la numeroase expoziții personale și de grup în România și în afara țării printre care și la Bienala de la Veneția din 2001, alături de grupul Rostopasca, Rostopasca Insert in Context Network, 49 Venice Biennal. 

 ©Biografia artistului a fost redactatǎ de Elena Est / Curator independent;

EN:

Exhibition Title: Self-Portrait
Vernissage: Saturday, April 18th at 6:00 PM
April 18, 2026 - May 25, 2026
Curator: Charles Moore
Curatorial Assistant: Elena Est
Partners: H'art Gallery and Contemporary Art Space /SAC

After 25 years since the dissolution of the Rostopasca group (1997-2001), Nicolae Comănescu (co-founding member) addresses a historical moment that consecrated the group through the Non Stop Painting marathon-action in 1998. In his own studio, Comănescu individually revisits the theme of the portrait in an ironizing key and, through a chain reaction, sparks the participation of hundreds of acquaintances, friends, and people from the art world in a performative action. On November 2nd and 3rd, between 12:00 PM and 12:00 AM, the artist proposed a paradigm shift in the psychology of receiving the portrait—subjectivity becoming an inevitable process of identification with one's own Self. The portraits are titled "374 naked sonograms," and the material Comănescu works with is clothing, an element antagonistic to "nakedness," yet which, in his vision, carries the meaning of a more complex disclosure of sense: "a baggage of metaphysical, unpredictable, surprising information" (Nicolae Comănescu in ArteVezi magazine, 2004).

Self Portrait positions portraiture as accumulation rather than representation. Through hundreds of encounters with others, Nicolae Comănescu constructs a dispersed image of the self that forms through time. Figures dissolve into layered surfaces built from textiles, found supports, and dense fields of paint, as each work accumulates a trace of an encounter. A portrait and a fragment form a collective self-portrait and social archive shaped by time and presence. Here, identity is not singular, contingent, extending across an evolving image rather than resolving into one. 

—Charles Moore / Curator 

Comănescu views the theme of "the painter's reflection in the portrait," so debated in art history, through a reversal of the cliché: the subject becomes part of a "collective self-portrait" with multiple portrayals. In the end, like a trickster, he realizes his standing self-portrait while the model poses.
— Elena Est / Assistant Curator 

In his recent practice, the formation of ensembles is defining (Looking at the Big Picture from the Inside - Performance Installation in progress, 2024-2026, Curator: Elena Est), and the method of working in series is generated by the artist's vision of the image perceived as a whole. The current series, by joining hundreds of portraits, constructs the ensemble of a self-portrait, signed by the artist: Nicolae Comănescu, Self-portrait.

-----Addenda: On November 6th, the Hearth Association / Casa KERIM, together with the artist Nicolae Comănescu, opened the exhibition “374 de ecografii dezbrăcate” (374 Undressed Ecographies), where the public was invited to view the works created during the performance.

Mixed Media: Textile material assembled on wooden panels, with acrylic interventions.

Header Image: @edward_flen 

Sources:

The exhibition of Nicolae Comănescu, inspired by the Rostopasca group);

374 Undressed Ecographies by Nicolae Comănescu) (Event)

Nicolae Comănescu was born on November 14, 1968 in Pitesti, Romania. In 1998, he graduated from the painting department of the University of Arts Bucharest in the group coordinated by Ion Sălișteanu. From his student days, right from the hallways of the painting department, Comănescu formed the Rostopasca group (1997-2001) together with Angela Bontaș, Dumitru Gorzo, Alina Pențac. Rostopasca later proved to be one of the most rebellious artistic manifestations in Romania, which marked the years of transition from socialism to capitalism. 16 works that were made by Comănescu within the Rostopasca group, within the Non Stop Painting performative action (June 1, 1998), are part of the permanent collection of the Museum of Recent Art, along with other representative works, which marks stylistic directions and paradigm shifts in the artist's career, from well-known series such as:  The Great General Scheme of All Things (Invitro Gallery, Cluj, 2020), I can see no revolution (PETRA NOSTHEIDE-EzigCKE gallery, Düsseldorf, Germany, 2014).  Another important collection of works, which comes from the period of the artist's debut years, in the Rostopasca Group, is owned by the National Museum of Contemporary Art in Bucharest and contains works from the series „Zgîții mă-tii da butterfly”, 1998, photography and video art from the Demo series, 2002, Trieste Contemporanea; as well as object and mixed media from the period of the Rostopasca Group. 

Humor, irony, social intelligence and protesting civic spirit are the qualities through which the artist makes a career, becoming, at the same time, a survivor of city life. Nicknamed “The star from Berceni” - the neighborhood where the artist lives since 2008 and where he places his workshops for a while (between 2007 and 2015) - Comănescu showed great adaptability to the environment, showing a consistent interest in the theme of recycling, of the accumulation of organic matter and its reuse under various unconventional aspects, using dust, slag, ash from small grills, cement and adobe, mustard, ash, as well as used materials such as textiles and items in its household inventory. 

Personal exhibitions, representative of this approach, clarify its artistic path over an area of approximately 22 years: 2004 Grand Prix Remix, (Visual Shampoo Consumer Product _ mid city shower version ), National Museum of Contemporary Art, Etaj 3/4 Gallery, Bucharest, DUST 2.0 (26 Gallery, Bucharest, 2008), MUSTAR, CENUȘĂ & MUD (26 Gallery, Bucharest, 2009), Dust and powder (H'Art Gallery, Bucharest, 2010), Berceni (National Museum of Contemporary Art, Bucharest 2011), DNA: Dust Narrative Analysis (Zorzini, Bucharest, 2012), The Great General Scheme of All Things (Invitro Galleries, 2017, Cluj Napoca), The Great General Scheme of All Things. The beginning (Gallery /SAC, Bucharest, 2023), SCRAP METAL KABOOM ORCHESTRA (traveling exhibition in: Former Pittner House, 2021; H'Art Gallery, Bucharest, 2021; Constanța Art Museum, 2022; Pygmalion Gallery and Subterana Artelor in Timișoara, 2022; Transilvania University Multicultural Center in Brașov, 2023) and LOOKING AT THE BIG PICTURE FROM THE INSIDE (Site-specific Installation, Artist's Studio in Amzei, 2024-2006).

One of the artist's major themes is based on the idea of escape, which is highlighted through meta-spatial constructions, compilations of urban landscapes, parallel universes, realities imagined in rearview mirrors, vandalistic accents, humor, superimposed plastic layers, and neighborhood textual insertions.

He participated in numerous personal and group exhibitions in Romania and abroad, including at the Venice Biennale in 2001, alongside the Rostopasca group, Rostopasca Insert in Context Network, 49th Venice Biennale.

  ©The artist's biography was written by Elena Est / Independent Curator